Azi despre ieri, dar mai ales despre maine…

Un proverb chinezesc spune “E foarte greu sa faci profetii, mai ales in privinta viitorului”. Deci, ce pot sa raspund la intrebarea “creierul uman va tine pasul cu progresul ?”

Mi-am pus aceasta problema atunci cand am aflat de inca un record: puternicul  procesor, cu frecventa de 8,4 GHz, proaspat intrat in Cartea Recordurilor.

Nu mai vorbesc de viteza atinsa de noul “glonte” japonez “Falcon”, lansat pe

5 martie 2011 si care atinge viteza maxima de 300km/h.

Toate aceste performante, toate aceste “viteze”…

Ce li se intampla oamenilor atunci cand schimbarile care intervin in viata lor ii coplesesc? Reusesc sau nu sa se adapteze? Reusesc sau nu sa se integreze?

Pentru a face fata vitezei cu care lucrurile se schimba in jurul nostru, se pare ca va trebui sa adoptam o atitudine noua asupra viitorului. Deci, avem nevoie de o constiinta a viitorului. Cu alte cuvinte “paza buna trece primejdia rea”. Un incepu exista: sunt filme, carti si jocuri ale caror actiuni se desfasoara in viitor. Dar asta nu este suficient. Ne-ar mai trebui poate…cursuri despre viitor, in scoli?

Si ma gandesc acum la Toffler care a impartit oamenii in: oameni ai trecutului (cei care sunt inca implicate in agricultura ), oameni ai prezentului (oamenii din societatea industrializata) si ultima categorie, oamenii care traiesc, inca de pe acum, dupa modul de viata al viitorului. Acestia din urma “traiesc mai repede” decat semenii lor. Ei sunt cei care, ca si mine, uneori, nu se simt bine fara activitate, fara un ritm trepidant.

Pe langa acestia sunt si ceilalti, pe care viteza si ritmul alert ii naucesc.   

Pentru ei, si nunumai, Toffler recomanda crearea enclavelor viitorului, enclave care se regasesc deja pe alocuri.

Deci, as putea sa raspund cu DA intrebarii de mai sus? Doar ca simt nevoia sa adaug un dar…

Si cand spun “dar” ma gandesc la toti factorii de stres care omoara neuronii cei de neanlocuit (cel putin deocamdata). Cu alte cuvinte, daca as putea trai macar de acum inainte intr-o “enclava” a viitorului, “ma risc” sa cred ca as putea face unor anumite situatii viitoare.

Nici nu stiu, pana la urma, daca este corecta alaturarea celor doi termini uman si artificial.

  • artificialul este creat, pana la urma de uman
  • umanul are sentimente, trairi, constiinta
  • artificialul a depasit in anumite domenii (deja) umanul
  • umanul trebuie antrenat, in vreme ce artificialul necesita doar o programare

 

Mai mult decat atat, eu as pune problema altfel: ce pot face ASTAZI ca sa fiu sigura ca va exista un MAINE…

Acest articol participa la competitia SuperBlog2011.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s