Suntem ceea ce mancam…

O camera mica, varuita in alb, cu ferestre mari acoperite cu perdele inflorate. Pe pervaz, din loc in loc ghivece cu muscate rosii.

 Intr-un colt, o lada masiva de lemn, sculptata si pictata manual. Are un ivar metalic, putin ruginit. Stiu ce se ascunde in ea. Iile brodate ale bunicii,levantica,  chimirul de piele al bunicului care pastreaza in buzunare urme fine de tutun si poze vechi alb-negru, ingalbenite si arse pe la colturi. Pe un perete este un stergar si o icoana innegrita de vreme.

N-am mai deschis de multa vreme usa acestor amintiri. N-am mai trecut de mult pragul dintre atunci si acum. O fac acum. Dar cum oare?

De ce tocmai acum?

Pun mana pe clanta si apas cu putere. Usa se da in laturi si se izbeste cu zgomot de peretele alb. Trec pargul si un parfum dulce-acrisor imi loveste narile dilatate. De unde vine mirosul asta?

Ma uit in jur, o data, de doua ori…totul este ca si ieri, ca si anul trecut, incremenit in amintire.

Instinctiv, ochii cauta lumina si se indreapta catre fereastra. Acolo, printre ghivecele cu muscate stau gutuile mari si galbene, sursa acelui parfum. Parfumul amintirilor copilariei mele.

E ca si cum o samanta, ascunsa de ceva vreme in interiorul meu adanc si uitat, incolteste si creste si-mi strabate faptura cu firul ei vrede si subtirel si se inalta de la intuneric catre lumina, oricat de adanc ar fi fost ingropata si oricat de departe ar fi fost de soare. Firul verde creste si creste si infloreste si devine galben-auriu.

Asa s-a intamplat acum cand am deschis un borcan de dulceata de gutui. O dulceata cum numai ea facea in copilaria mea.

L-am gasit intr-un raft, in real,- Hypermarket. M-am bucurat atat de tare cand am vazut si am simtit copilaria mea. Eu simt si se pare ca sunt exact ceea ce simt.

Simt ca ar fi minunat ca tot mai multi dintre noi sa gaseasca sis a regaseasca macar cate o amintire pe un raft.

Se pare ca real,- in parteneriat cu autoritatile locale, dezvolta un program (“Produceti romaneste, vindem romaneste”)  de informare si sprijinire a producatorilor locali prin care se urmareste facilitarea procesului de desfacere a produselor traditionale romanesti prin reteaua proprie. Un lucru extraordinar pentru mine, consumatorul si pentru ei, producatorii.

Ce-am fi noi fara trecutul si traditiile noastre? Am fi o forma fara fond, o punga de hartie goala, o sticla sparta si fara continut. Ce-am fi noi fara costumul popular, fara Plugusorul de Craciun, fara ciorapii de lana, fara cozonac, fara dulceata si placinta copilariei? Un fir smuls din radacina, purtat de vant in toate directiile, la nesfarsit, pana radacina firava s-ar usca si ar pieri.

Ce putem face noi, cei care inca mai avem o radacina puternic infipta in pamant? Sa-i incurajam, sa-i sprijinim si sa-i aplaudam pe cei putini care se straduiesc sa produca si sa vanda romaneste.

Sa ne invatam copiii sa consume produse romanesti, sanatoase si de calitate; sa-i invatam sa incurajeze producatorii autohtoni, sa-i invatam sa respecte traditiile si obiceiurile; sa-i invatam ca banilor romanesti le sta cel mai bine in tara noastra, in buzunarele noastre.

Cine se alatura real,- Hypermarket?

 

Acest articol participa la competitia SuperBlog2011

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s