Cu EDIMAX la Chilia Veche

Nu-mi place sa recunosc, dar Internetul, notebook-ul, tableta sau smartphone-ul fac parte din ce in ce mai mult din viata noastra. La serviciu, acasa, in concediu, in tara sau peste hotare, in geanta mea (ca si a voastra, cred) exista un smartphone sau mai nou o tableta.

Comunicare! Comunicare! Despre asta sa fie vorba?

Imi place sa-mi petrec concediile in locuri mai putin umblate si mai putin promovate. Din pricina asta nu stiu de multe ori ce gasesc acolo unde ma duc.

Mi s-a intamplat de cateva ori sa ma aflu in situatii neplacute si sa ma lovesc de adevarul zicalei “afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul”.

Vara ce tocmai a trecut am plecat cu prietenii in Delta Dunarii, loc pe care il mai vizitasem, dar la Sulina. De data asta am ales un alt brat, si anume Chilia.

Ne-am interest de cazare, transport si posibilitati de agreement, pentru ca nu vroiam sa stamp e loc, ci sa iesim zilnic in inima Deltei, sa facem poze si sa pescuim.

Cand am sunat pentru rezervari, am intrebat si de Internet in camera, iar raspunsul a fost afirmativ. Asta ne-a placut tuturor.

Ne-am cazat la Chilia Veche, la cativa km de Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, Rosca Buhaiova, Padurea Letea si Ciatalchioi (unde baietii au pescuit crap, salau si somn).

N-am sa va descriu peisajele spectaculoase, ospitalitatea oamenilor de acolo sau gustul pestelui tocmai prins. Pe acestea trebuie sa le vezi si sa le simti pe propria piele.

Am sa va spun insa, ca nu am gasit in camera Internet wireless, asa cum ne asteptasem. Ei bine, asta m-a scos din sarite, pentru ca vroiam sa comunic cu cei de-acasa, care asteptau sa traiasca alaturi de mine aventura Deltei, vroiau sa vada cat mai repede pozele facute la rasaritul soarelui sau la rasaritul lunii.

Norocul nostru si implicit al meu, a fost Mihai si al lui

nano-router wireless BR-6258n.

Mititel, frumusel, usor de instalat (chiar si pentru o persoana atehnica si cu doua maini stangi asa cum sunt eu), compatibil cu standardele 802.11n cu o rata de transfer de pana la 150 Mbps. Sigur ca a trecut pe la toti.

Cand a ajuns si la mine, mi-am conectat tableta si am dat drumul pozelor catre prietenii mei (am postat chiar si pe Facebook cateva, asa ca sa moara lumea de necaz). Toti au fost fericiti: prietenii mei ca au vazut Delta Dunarii prin obiectivul aparatului meu foto si eu, pentru ca le-am facut o bucurie, si mai mult decat atat, mi-au recunoscut performantele in arta fotografica.

Cine s-ar fi gandit ca un nano-router poate face atatia oameni fericiti?

La revenirea in capitala, am facut cateva cercetari, m-am documentat (ocazie cu care am aflat ca micutul router a fost premiat la Taipei anul acesta) si mi-am cumparat propriul nano-router wireless BR-6258n. Acum nu mai depind de nimeni si nu-mi mai pasa daca ajung intr-o camera de hotel sau de cabana fara Internet wireless.

Dupa cele intamplate, nano-routerul Edimax si-a castigat locul binemeritat in lista mea de bagaje.

O generatie a Internetului, nu?

 

Acest articol participa la competitia SuperBlog2011.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s