Stilul meu

Dupa cum am mai spus, imi plac lucrurile altfel; nu vreau sa fac parte din turma, nu vreau sa fiu in pas cu moda.

Asa s-a intamplat si cu nunta noastra. Cununia civila s-a desfasurat asa cum stim cu totii. Nimic spectaculos. Pasul firesc era cununia religioasa. Toata lumea vroia biserica, fotograf si restaurant. De asta mi-era cel mai frica. Eu nu asta visam pentru nunta mea, pentru ziua de care urma sa-mi aduc aminte toata viata. Si uite asa, unul “hais” si altul “cea”, nunta a fost amanata o vreme.

Cum vedeam eu lucrurile? O ceremonie frumoasa intr-o biserica mica de lemn sau intr-o manastire, cu cor, cu buchet de mireasa facut din flori de camp si in locul rochiei de mireasa, o ie si o fusta de in. Fara balamuc, fara obligatii si fara alergatura. Va e clar ca pana la urma s-a intamplat cum am vrut eu, nu?

Intr-o vara, cand de intorceam de la mare de la bulgari, am oprit la

 real,- Constanta Sud sa luam ceva de mancare. Ca de fiecare data, am dat o raita si pe la confectii, nu de alta, dar stiam doar market-ul din Bucuresti si Ploiesti. Si, surpriza! Am gasit o fusta de in alba super. Pe drum, in masina, tot discutasem ca dupa mare ar merge o Bucovina. Cand am vazut fusta, imediat m-am gandit la nunta pe care o tot amanam.

Am luat fusta, am ajuns la Bucuresti, am despachetat de la mare si am impachetat pentru Bucovina. Am pus langa fusta si ia, iar pentru el pantalonii de in si o bluza de panza topita. I-am sunat pe prietenii nostri de acolo, apoi pe cei din Bucuresti, am bagat in buzunar certificatul de casatorie, am facut plinul si am plecat.

Nunta a fost asa cum mi-am dorit: in satul Arbore, la manastirea ridicata de

Luca Arbore in 1503, cu fusta de in si ie brodata, cu un buchet facut din margarete salbatice, musetel si spice de grau, pe cap cu o marama si cu o slujba foarte frumoasa, tinuta de un preot cu har. Nuntasii, adica bunii nostri prieteni, au avut prinse in piept spice galbene de grau. Preotul ne-a marturisit ca nu a mai paricipat la un asemenea eveniment si ca nu se astepta ca tocmai de la Bucuresti sa aiba o asa dovada de intoarcere catre natura si traditie.

Acesta este stilul meu. Imi plac lucrurile simple, naturale si de calitate. Iubesc inul si bumbacul, hainele lejere si cu influente etno. Bluzele mele de vara sunt mai toate de in sau bumbac, sunt ii brodate sau tunici asortate la fuste lungi sau pantaloni din acelas material, sau blugi evazati. Accesoriile sunt esarfe, cercei de lemn, coliere pictate, multe bratari colorate si inele de argint.

Daca ma gandesc sa fac cuiva un cadou cu siguranta ma gandesc daca eu as purta asa ceva.

Pentru ca stau foarte aproape de real,- Bucuresti Berceni, de cate ori merg la cumparaturi, trec repede in revista si raionul de confectii. Nu cred ca am plecat vreodata de aici, fara sa pun in cos macar un articol vestimentar. De ce? Pentru ca aici am gasit mereu ceva sa mi se potriveasca atat ca masura, cat si ca stil, si pentru ca preturile sunt foarte accesibile. De aici mi-am luat pantaloni de in, o tunica maro-ciocolata superba, o esarfa mov, lenjerie intima, o vesta de in verde, dar si haine sport: un trening, tricouri, doua scurte de iarna (verde si portocalie), fusta de care spuneam mai sus, costum de ski pentru copil, pantaloni grosi de iarna si confectii barbatesti.

 

Acest articol participa la competitia SuperBlog2011

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s