O nunta, da’ nu orice fel de nunta

Preotul invita mirii si nuntasii sa intre in biserica. Primii care trec pragul lacasului sunt doi tineri ce se tin de mana.

Ea poarta o ie alba brodata, o fusta lunga de in si in picioare o pereche de sandale romane. Privirea iti este atrasa, fara sa vrei, de buchetul din mana: margarete, musetel salbatic, albastrele si spice de grau, toate legate cu o sfoara de canepa.

El, pantaloni de in culoarea untului, o camasa asemeni si desigur, sandalele.

In spatele lor, nasii, bucovineni rosii in obraji, plini de viata si pusi pe glume. Si ei si nuntasii (sa-i numeri pe degetele de la doua maini) aveau spice de grau prinse la rever.

Dupa ce nuntasii au intrat, preotul intreaba “Si tinerii miri unde sunt?”. “Noi suntem” raspund cei doi, vizibil amuzati. Preotul se astepta sa vada, probabil o rochie de mireasa si un frac negru, dar a recunoscut vesel ca este prima lui nunta de acest fel. Cel mai mult a admirat buchetul miresei si naframa ei de borangic. Toata nunta a fost o veselie si o bucurie, pornind de la “Ia-ti mireasa ziua buna” redata pe un laptop si pana la petrecerea de dupa, pe terasa unei case primitoare, unde s-a mancat ciorba radauteana (printre nenumarate ghivece cu muscate inflorite).

Ceremonia religioasa a avut loc la Biserica Arbore (fondata de hatmanul Luca Arbore, biserica ce face parte din grupul bisericilor care marcheaza sfarsitul domniei lui Stefan cel Mare), comuna Arbore, judetul Suceava.

Cum s-a ajuns aici? Pai, familia vroia nunta cu masa mare, cu fotograf pentru nunti din Bucuresti, restaurant si suta de invitati, ei doreau o nunta mica, la o manastire, cu cativa prieteni, fara obligatii; viitoarea mireasa isi desenase chiar o anune rochie de mireasa, asemanatoare printeselor medievale.

Aceste “nepotiviri”, plus rochia care nu iesea deloc dupa model, au facut pe cei doi sa amane cativa ani evenimentul. Pana intr-o vara cand veneau de la mare si planuiau sa plece mai departe, in Bucovina lor draga. Si ce si-au zis? Hai sa facem nunta la Arbore!

Si uite asa au pornit sa organizeze nunta: si-au sunat cei mai buni prieteni din Bucuresti si Brasov spunandu-le ca in week-endul viitor trebuie sa fie musai la Arbore (unul dintre ei a fost si fotograf pentru nunta), si-au sunat prietenii din Bucovina rugandu-i sa le “puna cununiile”, apoi au intrat intr-un magazin si au cumparat verighetele.

Si uite asa o nunta de neuitat, haioasa si asteptata s-a transformat intr-o amintire frumoasa pentru toti cei prezenti.

P.S.

Preotul semana izbitor cu Corrado Cattani.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s