Pietrele Doamnei

Legenda spune ca intr-un an tatarii au navalit in Moldova intr-un numar foarte mare. Erau hotarati sa pustiasca cetatea Sucevei si sa-l omoare pe Domnul Moldovei, Petru Rares.

Multi au fost cei care au vrut, de-a lungul timpului, sa puna mana pe bogatiile Modovei, dar dintre toti, tatarii au fost cei mai aprigi.

In graba mare Voda a adunat sfat domnesc si a intrebat ce era de facut. Unii au spus ca trebuie sa lupte cu dusmanul, altii au spus ca ar fi mai bine sa se retraga in munti.

Domnul Moldovei alese sa adune oastea si sa porneasca la lupta impotriva dusmanului.

De asta nu-i era lui frica, ci de ce se va alege de doamna si averile cetatii, unde si cum sa le fereasca de tatari? Si-a intrebat din nou sfetnicii apropiati.

Ascultandu-i pe toti, Domnul Moldovei a ales (dupa sfatul unui batran intelept) muntii ca loc de ascunzatoare pentru doamna sa si pentru averile cetatii.

Asa stand lucrurile, doamna si odoarele impreuna cu trei sute de sfetnici apropiati au plecat catre locuri neumblate de picior omenesc.

Ajunsi la poalele muntilor, la Capu Codrului, si-au continuat drumul spre Gura Humorului. Poposind din loc in loc pentru odihna, au zarit niste pietre plesuve ce se inaltau deasupra tututror. Acolo au hotarat sa se opreasca, sa ascunda odoarele si sa dureze niste chilii pentru doamna si oamenii sai.

In varful celei mai inalte pietre au facut o incapere pentru cei ce vor sta zi si noapte de paza.

Ostasii s-au intors la lupta, iar Doamna Moldovei a ramas cu cei mai apropiati supusi.

Zilele, saptamanile si lunile au trecut fara ca ei sa primeasca vreo veste.

Mare era durerea si nelinistea acestora. Toti isi iubeau tara si domnitorul si toti doreau sa afle soarta lor.

Intr-o zi au auzit de la un cioban ce-si pastea caprele in apropiere ca razboiul s-a terminat, tatarii au fost alungati, dar ca Domnul Moldovei a pierit in lupta.

Sotia indurerata si sfetnicii apropiati au hotarat in mare graba, sa lase odoarele acolo si sa porneasca spre Suceava.

Inainte de-a pleca, Doamna Moldovei a blestemat odoarele “Afurisite sa fie in veci si pururea cel ce va pune de azi inainte man ape dansele, caci mai mult din pricina lor am ajuns eu in starea in care ma aflu acuma!”

Nimic nu s-a mai auzit de-atunci de dansa, nimeni nu a mai vazut-o, nimeni nu a mai intalnit-o, iar pietrele de pe hotarul Manastirii Humorului au luat numele de  Pietrele Doamnei.

Cat despre comorile ingropate acolo, probabil ca sunt inca la locul lor, pentru ca oricine a incercat sa le dezgroapte s-a afundat in pamant odata cu ele.

Foto: turistik.ro

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s