Povestea Tanarului Brad

A fost odata ca niciodata un pui de brad mic si verde. Traia impreuna cu fratii lui intr-o crescatorie inconjurata de un gard inalt sarma. Le era tare bine acolo si nimic nu le lipsea. Aveau soare din belsug, aveau apa, din cand in cand, pe crengile lor mai poposea cate o pasare care aducea vesti din toata lumea, iar Doamna Ciocanitoare venea si le curata ranile.

Bradutul nostru avea o singura tristete: batranul brad care crestea in afara crescatoriei, aproape de gardul inalt, nu-l baga deloc in seama si nu-i raspundea la intrebari. Tare ar fi vrut micul brad sa-l intrebe cum se vede lumea de acolo de sus, tare ar fi vrut sa-l roage sa-i spuna cum era lumea acum multi ani. Dar poate ca batranul nu-l auzea, de acolo se sus, din inaltimile lui.

Timpul trecea si la urechile micutului ajungeau tot felul de povesti unele mai triste, altele mai vesele. Auzise ca unii dintre ei sunt taiati si ajung mobila pentru casele oamenilor, altii sunt taiati si ajung sa incalzeasca casele oamenilor, iar cei mai norocosi dintre ei erau mutati in gradini frumoase sau ajungeau sa fie impodobiti pentru bucuria copiilor. Ar fi vrut sa-l intrebe pe batranul brad daca stie ceva din toate astea…

Intr-o zi, cand vantul puternic il aplecase aproape de pamant pe batranul brad, acesta a reusit, in sfarsit sa-l auda pe mititel. De atunci, cei doi au fost de nedespartit, unul intreba, celalalt povestea, dadea sfaturi si risipea temeri.

Dar ca in orice poveste si aici a venit momentul ca “drumurile” celor doi sa o ia in directii diferite.

Tanarul brad si fratii lui au fost scosi din pamant si aruncati intr-o remorca. Au calatorit doua zile si doua nopti intrebandu-se unde vor ajunge si ce se va intampla cu ei.

Dupa lunga si obositoarea calatorie, masina s-a oprit intr-o piata, iar brazii au fost descarcati si sprijiniti de un gard. Oamenii treceau pe langa ei, unii mai grabiti decat altii. La un moment dat, in dreptul lor s-au oprit doi copii impreuna cu tatal lor. Venisera pesemen sa-si aleaga un brad. Ei bine, acestia nu au ales un brad, ci trei, printre care si tanarul nostru prieten. I-au dus acasa si i-au plantat in gradina. Cam departe unul de celalalt. S-au bucurat ca au ramas impreuna chiar daca nu prea isi puteau vorbii. Din cand in cand ii rugau pe ceilalti copaci din gradina sa faca lisniste ca sa se poata auzii si ei.

Bradul nostru crescuse de-acum, era inalt si falnic, iar la poalele lui a fost adusa intr-o buna zi o masa si doua scaune de gradina. Oamenii stateau acolo in

dupa- amiezele calduroase si se bucurau de racoarea si umbra bradului.

Nu mica i-a fost mirarea bradului cand si-a dat seama ca batranul lui prieten ajunsese la poalele lui sub forma mesei si a scaunelor.

S-a bucurat ca va avea cu cine sa stea de vorba, dar s-a si intristat la gandul ca batranul brad a fost sacrificat ca oamenii sa aiba pe ce sta la umbra sa.

S-a aplecat atunci si a mangaiat cu crengile masuta si scaunele si le-a promis ca de-acum in colo el le va apara de ploaie, vant si soare puternic.

Nici un bradut nu vine pe lume intamplator, nu- i asa?

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s