Mi-am lasat sufletul sa plece in lume. De capul lui. A fost lovit, dat cu capul de pereti, zdrentuit, zgaltait si inghesuit.

L-am luat inapoi. L-am tinut strans la piept, l-am mangaiat si iubit. I-au trecut lacrimile, durerile, ranile, dezamagirile.

A venit timpul sa plece din nou, sa-si caute drumul, sa infrunte lumea de afara.

A fost bine. Un timp. Dar viata i-a dat din nou o lectie.

Lovit, dat cu capul de pereti, zdrentuit, zgaltait si inghesuit. Schilodit. Il caut si acum sa-i arat calea, sa-i mangai ranile, sa-i usuc lacrimile, sa-i dau caldura, speranta, incredere…

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s