Ma gandesc tot timpul la ea. In fiecare zi. In fiecare moment greu si in fiecare moment de bucurie. Vreau sa o sun si sa-i spun ce-am patit, sa-i cer un sfat sa-i impartasesc o reusita. Numarul ei mi-a ramas in telefon la litera “m”.
Ce-mi amintesc despre ea? Absolut tot, dar mai cu seama mainile. De ce tocmai ele?
Poate pentru ca la ele ma uit prima data cand intalnesc un om, poate pentru ca ele imi spun atatea despre posesorul lor? Poate pentru ca ele pot spune povesti…
Avea cele mai delicate si albe maini pe care le-am vazut in viata mea. Maini subtiri si descaprante, strabatute de vinisoare mov si umflate. Maini cu unghii frumoase si sanatoase, maini peste care anii nu au lasat decat urma bolilor, maini care odinioara faceau cele mai frumoase desene si aveau cel mai caligrafic scris din cate am vazut (si am vazut ceva), maini care au lovit si au mangaiat, maini care au imbratisat de atatea ori.
Mi-e dor de mainile ei, maini ce purtau un singur inel subtirel de aur, dovada unei mari iubiri.
Mi-as fi dorit sa o imbratisez astazi, ca si ieri, ca si maine. O imbratisare pentru un om drag.
Imbratisaza astazi pe cineva iubit, nu lasa asta pe maine sau pe alta data!!! E posibil sa fie prea tarziu.
Magda Manea Blog 