Arhive pe etichete: bezid

Bezid, satul scufundat

Ati auzit de satul Bezid, satul scufundat?

Eu nu am auzit pana anul trecut, cand impeuna cu copilul si prietenii am pornit catre Praid, sa petrecem cateva zile de 1 Mai muncitoresc.

Drumul a fost lung, dar a meritat. Am facut multe opriri si multe poze si am descoperit si parea asta de tara.

Ne-am cazat in Praid, la Pensiunea Molnar (excelent) si de-acolo am facut excursii; Salina Praid, Sovata, Muzeul Palariilor de Pai din Criseni si nu in ultimul rand Bezid.

Despre Bezid as vrea sa scriu acum, urmand ca la un moment dat sa va povestesc si despre restul calatoriei noastre.

Ne-am ucat in masina si am plecat sa cautam un sat aflat sub ape, un loc despre care citisem pe net la plecarea din Bucuresti (noi ne documentam temeinic la inceputul fiecarei excursii).

Am mers si am tot mers, pana am ajuns pe marginea unui lac, probabil lacul Bezid (langa Sangiorgiu de Padure, judetul Mures), ne-am spus noi, un lac de acumlare, pe malurile caruia oamenii stateau la plaja si la gratare. Drumul nu era deloc bun, chiar ne-am zis la un moment dat ca ar trebui sa renuntam.

Dar ce bine ca nu am renuntat!!!

Am ajuns la un „monument”;un monument al celor ce au fost aici unde acum este Lacul Bezid, un zid ce a ramas ditr-o casa, un zid pe care este o placa memoriala

„Acum satul Bezidul-Nou se afla pe fundul lacului. Fostii lcuitori ai celor 180 de case raspandite prin lume il plang si azi. Slujitorii servili ai fostei dictaturi l-au demolat si l-au inundat. Astfel au desfiintat o comunitate unica din punct de vedere istoric si religios – in care au trait laolalta familii de diferite nationalitati si credinta, in deplina intelegere si buna pace, de-a lungul secolelor. Rugile romano-catolicilor, unitarianilor, greco-catolicilor si ale sabatarianilor ardeleni s-au mutit pentru totdeauna. Acest loc sa fie simbolul tolerantei intre religii”.

Nu-i asa ca va da un fior cand cititi? Nu-i asa ca e cam trist? Dar cine stie oare care este adevarul adevarat?

Noi am plecat in cautarea satului Bezid ptr ca auzisem ca din tot ce a fost a mai ramas doar turla unei biserici in mijlocul lacului de acumulare.

Auzisem ca Ceausescu a inundat satul prin 80 si ceva…

De aici, de la acest monument, drumul nu mai poate fi parcurs cu masina (plouase si era drum de tractor). Deci, o luam pe jos cu tristetea in suflet si cu intrebarile in cap.  O fi fost asa? Sau cum oare?

Am mers ceam mers, am dat de cateva case care urlau de saracie, cu locitri ce nu stiau romaneste, dar care ne salutau la tot pasul.

In stanga noastra era lacul. Noi, cu aparatele atarnate de gat, cu copiii care luau in picioare toate baltile si noroaiele, eram cu ochii in toate partile.

Deodata, am vazut-o; era asa cum citisem-o turla de biserica reformata rasarea in mijlocul lacului, inconjurata de cativa copaci stingheri si nefiresti… O turla care sta gata sa cada, cu ziduri mucegaite si darapanate…

Cbezidata tristete te cuprinde, cate intebari pun stapanire pe noi…

Ziua aceea ne-a marcat; ne-am intors catre Praid cu multe ganduri

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria turism